De când este interzis canabisul? Istoria din 1929

Canabisul a fost multă vreme în Germania un medicament, iar cânepa o plantă de cultură. A fost interzis nu din cauza unei probleme în țară, ci pentru că un acord internațional o cerea. Aici găsești cele mai importante date din 1872 până azi, fiecare cu sursa.

Pe scurt: De la legea opiului din 10 decembrie 1929, orice activitate cu cânepa indiană necesită în Germania o autorizație. Medicii au putut în continuare să o prescrie. Deținerea a devenit infracțiune abia la sfârșitul lui 1971, iar rășina de canabis a fost scoasă din circuitul legal prin Legea privind stupefiantele din 1982. Din 1 aprilie 2024, adulții au din nou voie să dețină și să cultive canabis în limite stabilite.

Medicament în Imperiul German

1 iunie 1872: Prima farmacopee comună a Imperiului German (Pharmacopoea Germanica) include cânepa indiană, extractul și tinctura ei ca medicamente.
1878: În Imperiul German, cânepa pentru fibră se cultivă pe aproximativ 21.200 de hectare, jumătate dintre ele în Baden și Württemberg.
1911-1912: Conferința internațională a opiului de la Haga: Italia propune includerea cânepei indiene, doar SUA o sprijină. Se rămâne la dorința de a studia cânepa. Guvernul imperial se opune restricțiilor, în mod explicit din cauza importanței ei farmaceutice.
24 iulie 1921: Președintele Oficiului Imperial de Sănătate scrie Ministerului de Interne al Reichului: „Cânepa indiană nu este folosită abuziv în Germania, fumatul de hașiș nu este obișnuit aici.”

Până în anii 1920, administrația nu a văzut o problemă de abuz. Prima lege a opiului din 1920 reglementa opiul, opiaceele și cocaina, nu și canabisul.

Geneva 1925 și legea opiului din 1929

Decembrie 1924: La a doua Conferință a opiului a Societății Națiunilor, la Geneva, delegatul egiptean propune includerea hașișului. Cânepa nu era pe ordinea de zi. Africa de Sud propusese ceva asemănător la Societatea Națiunilor în 1923.
14 februarie 1925: Plenul adoptă textul privind cânepa. Doar Siamul votează împotrivă. Delegația germană, potrivit istoricului Tilmann Holzer, nu participă la dezbatere.
19 februarie 1925: Se semnează Convenția internațională a opiului. Ea reglementează exportul de rășină de cânepă între state, nu cultivarea și consumul în interiorul țării.
15 august 1929: Germania depune instrumentul de ratificare.
10 decembrie 1929: Legea privind circulația stupefiantelor (Gesetz über den Verkehr mit Betäubungsmitteln, legea opiului): cânepa indiană se numără printre substanțele vizate. Orice activitate cu ea necesită autorizație, prescrierea medicală rămâne posibilă.

„Interzis” nu însemna deci, în 1929, că canabisul a dispărut complet din circulație. Se pedepsea comerțul fără autorizație, nu deținerea ca atare.

Republica Federală: înăsprirea din 1971 și Legea privind stupefiantele din 1982

30 martie 1961: Convenția unică a Națiunilor Unite asupra stupefiantelor: canabisul intră sub control internațional, iar consumul în scopuri nemedicale trebuie să înceteze. Republica Federală o ratifică în 1973.
22 decembrie 1971: Modificarea legii opiului: deținerea ca atare devine infracțiune, iar în cazuri deosebit de grave se riscă până la zece ani de închisoare. Din ianuarie 1972, legea se numește Betäubungsmittelgesetz (Legea privind stupefiantele).
19 decembrie 1973: În RDG, Legea privind substanțele care creează dependență (Suchtmittelgesetz) interzice explicit circulația canabisului.
1 ianuarie 1982: Intră în vigoare noua Lege privind stupefiantele. Rășina de canabis figurează în Anexa I (Anlage I), lista substanțelor care nu pot fi puse în circulație. Astfel este interzisă și cultivarea cânepii pentru fibră.
1996: Cânepa pentru fibră cu cel mult 0,3% THC poate fi din nou cultivată.

Guvernul federal a justificat în 1971 înăsprirea, printre altele, prin faptul că „cu mare probabilitate [...] trebuie pornit de la ideea că drogul are o funcție de deschizător de drum”, iar o liberalizare ar încălca Convenția opiului de la Geneva din 1925.

Curtea Constituțională Federală în 1994

1992: Prin § 31a din Legea privind stupefiantele, parchetul poate renunța la urmărire în cazul unei cantități mici pentru consum propriu.
9 martie 1994: Curtea Constituțională Federală se pronunță asupra sesizărilor făcute, printre altele, de Tribunalul Regional din Lübeck (Landgericht Lübeck) (BVerfGE 90, 145).

Curtea a considerat interdicția constituțională: „Pentru activitățile legate de droguri se aplică limitele Art. 2 Abs. 1 GG. Un «drept la intoxicare», care să fie sustras acestor restricții, nu există.” În cazul consumului propriu ocazional de cantități mici, fără pericol pentru alții, autoritățile trebuie însă „în principiu” să renunțe la urmărire. Cu privire la justificarea din 1971, Curtea a constatat că opinia potrivit căreia canabisul ar avea o „funcție de deschizător de drum” spre drogurile mai tari este „respinsă în mare parte”.

Canabisul ca medicament în 2017

19 ianuarie 2017: Bundestagul adoptă în unanimitate legea „Cannabis als Medizin” (canabisul ca medicament).
10 martie 2017: Legea intră în vigoare: medicii pot prescrie flori și extracte, iar în anumite condiții casa de asigurări de sănătate plătește costurile. La Institutul Federal pentru Medicamente și Dispozitive Medicale se înființează o agenție pentru canabis (Cannabisagentur).
2 decembrie 2020: Comisia Națiunilor Unite pentru Stupefiante scoate canabisul din Anexa IV a Convenției unice, cea mai strictă listă. În Anexa I rămâne.

Drumul spre legea canabisului, 2021-2024

7 decembrie 2021: Acordul de coaliție al SPD, Verzilor și FDP: este planificată predarea controlată de canabis către adulți „în magazine licențiate”.
26 octombrie 2022: Guvernul federal aprobă principiile de bază (Eckpunkte).
12 aprilie 2023: Modelul cu doi piloni: pilonul 1, cultivarea privată și în comun, pilonul 2, proiecte-model regionale cu lanțuri comerciale de aprovizionare.
16 august 2023: Guvernul adoptă proiectul de lege, doar pentru pilonul 1.
23 februarie 2024: Bundestagul adoptă legea canabisului: 404 voturi pentru, 226 împotrivă, 4 abțineri.
22 martie 2024: În Bundesrat, cererile de convocare a comisiei de mediere nu obțin majoritatea.
1 aprilie 2024: Intră în vigoare Legea privind canabisul de consum (KCanG) și Legea privind canabisul medicinal (MedCanG). Adulții au voie să dețină și să cultive canabis în limite stabilite.
20 iunie 2024: O lege de modificare ajustează KCanG și MedCanG. De atunci, KCanG nu a mai fost modificată.
1 iulie 2024: Intră în vigoare regulile pentru asociațiile de cultivare.

Al doilea pilon nu a mai venit niciodată. Guvernul federal a declarat în septembrie 2026 că acordul de coaliție nu prevede proiecte-model regionale cu lanțuri comerciale de aprovizionare.

Din 2025

9 aprilie 2025: Acordul de coaliție al CDU, CSU și SPD: „În toamna lui 2025 vom efectua o evaluare cu rezultat deschis a legii privind legalizarea canabisului.”
29 septembrie 2025: Primul raport intermediar al evaluării științifice (EKOCAN).
8 octombrie 2025: Guvernul adoptă o modificare a Legii privind canabisul medicinal: flori doar după un contact personal la cabinetul medical, fără trimitere prin poștă.
1 aprilie 2026: Al doilea raport intermediar al evaluării, cu date ale Oficiului Federal de Poliție Criminală.
22 septembrie 2026: Potrivit guvernului federal, modificarea Legii privind canabisul medicinal este încă în dezbatere parlamentară.
1 aprilie 2028: Ar trebui să fie prezentat raportul complet de evaluare (§ 43 KCanG).

Florile uscate nu mai sunt menționate de § 31 Abs. 6 SGB V ca prestație a casei de asigurări de sănătate. Cum va continua KCanG rămâne deschis. În octombrie 2026, legea este în vigoare în forma din 20 iunie 2024.

De ce a fost interzis canabisul?

Dovedit

În 1929, Germania a pus în aplicare o obligație internațională. Potrivit dosarelor, nu exista o problemă proprie: Oficiul Imperial de Sănătate nu vedea în 1921 niciun abuz, iar Ministerul de Externe (Auswärtiges Amt) a considerat în 1925 propunerea egipteană „fără interes tehnic și comercial”. Și guvernul federal s-a referit în 1971 la Convenția opiului de la Geneva și la Convenția unică.
Egiptul a adus hașișul în discuție la Geneva în 1924. Delegatul său a vorbit despre 30 până la 60% din cazurile de „nebunie” cauzate de hașiș. Raportul anual al unei clinici din Cairo pe 1920/21 îi atribuia 19 din 715 internări. Delegații nu aveau dovezi formale.
Interesele farmaceutice germane au jucat un rol, dar altfel decât se povestește des: în 1911, guvernul imperial s-a opus restricțiilor pentru cânepă, tocmai din cauza importanței ei ca medicament. Ratificarea s-a prelungit din 1925 până în 1929, potrivit lui Holzer, din cauza intereselor legate de opiacee și cocaină.

Controversat

Se spune adesea că Germania a fost de acord în 1925 pentru că, în schimb, Egiptul nu ar fi interzis importul de heroină germană. Această teză este răspândită mai ales de grupuri de interese și site-uri de activiști, de fiecare dată fără dovezi din dosare sau procese-verbale, și este contradictorie în sine. Împotriva ei pledează ceea ce citează Holzer din Arhivele Federale și din procesele-verbale ale conferinței: Germania nu făcea parte din comisia care a votat în decembrie 1924, nu a participat la dezbatere, iar în plen nimeni în afară de Siam nu a votat împotrivă. Teza nu este dovedită și, după dosare, este puțin probabilă. Ar putea fi clarificată definitiv doar cu procesele-verbale complete.

Nesustenabil

„Din 1929, canabisul este complet interzis.” Utilizarea medicală a rămas permisă, iar deținerea a devenit infracțiune abia în 1971.
„Interdicția germană se datorează comisarului american antidrog Anslinger și Marihuana Tax Act.” Tax Act datează din 1937, la opt ani după legea opiului. Indirect, SUA au avut influență abia prin Convenția unică din 1961.
„Germania a interzis canabisul în 1929 din cauza pericolelor pentru sănătate.” Nu există nicio dovadă pentru asta, dosarele arată contrariul.

Ce se aplică azi explică pagina Legea germană a canabisului, explicată simplu. Cum reglementează alte țări canabisul găsești în comparația între legislații.

Reține: Germania a interzis canabisul în 1929 pentru că un acord internațional o cerea, nu din cauza unei probleme în țară. Deținerea a devenit infracțiune abia în 1971. Din aprilie 2024, deținerea și cultivarea sunt din nou permise adulților, în anumite limite.

Ai cel puțin 18 ani?

De ce a fost interzis canabisul: istoria până azi